Poezie

Sărmanii

sonet

1 min lectură·6 iulie 2011

Mediu

Nici nu mai știe cum îi trece anul

Amar i se strecoară-ades în voce

Dar nu-l oprește morții să-și evoce

Duminica, în haine noi, sărmanul.

Și munca pentru faldu-acest atroce

I-a fost, pe brânci și vine-acuși sumanul

Necruțătoarea iarnă și țiganul

Ca și românul trag de trup feroce.

Și rugi înalță către Cer săracii

Ce-n soare stau desțelenind pământul

Și în căldură roșii sunt ca racii.

Bătându-i ploaia, prăfuindu-i vântul

Cei înstăriți le zic \"la coada vacii\"

Dar urma însă va alege-o Sfântul.

001.727

Ștefan Petrea. “Sărmanii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13984384/sarmanii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.