Poezie

O scrisoare către mama

2 min lectură·14 aprilie 2011

Mediu

Mamă,

știu, ți-e dor de toate acele locuri în care n-ai fost niciodată

pentru că mai întâi a trebuit să alăptezi trei prunci

apoi gospodăria a trebuit s-o ții la sânul tău trebăluind ziua iar noaptea

căzând răpusă de muncă pe divanul cu arcuri rupte care îți torcea

coastele atinse de osteoporoză fetele s-au dus în drumul lor ți-a rămas

acasă feciorul el îți dăruiește în fiecare dimineață lectura

câte unui sonet

în care tu găsești atâta bucurie în rest e o lepră leneșă ce se claustrează

în odaia lui pentru că nu mai are prieteni nu mai are unde pleca

acum e în șomaj deși nu a muncit decât cinci-șase zile pe lună

la firma lui taică-su, bărbatul tău cel care îți face zile negre pentru

că e un comunist afacerist nu scoate el prea mulți bani dar ție

îți scoate ochii pentru orice mărunțiș

îmi amintesc că uneori îmi făceai temele pentru școală

ți-era milă de mine

când tata cobora nuiaua din înaltul cerului și o lăsa să cadă peste palmele mele

amorțite de frigul fricii nu scoteam un sunet măcar dar tu știai bine

că sufletul meu de copil mă durea iar tu nu aveai cum pune palmele tale

să stea în arșița loviturilor

mamă, în curând vei împlini șaizeci de ani îți plăcea să călătorești dar

n-ai vrut să rămâi fată bătrână te-ai măritat punându-ți astfel

un jug după gât te dor toate locurile pe care nu le-ai văzut

depărtările

te atrag și acum seara privești în zare căutând cu mintea să vizitezi

orașe ori cătune ori mănăstiri ori muzee de care ai auzit vorbindu-se

clipești a zadar pentru că și pe tine nevoile te-au claustrat,

mamă, știu

003.007

Ștefan Petrea. “O scrisoare către mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13977572/o-scrisoare-catre-mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.