Poezie
Și ce ți-e strigătul, de n-are voci...?!
sonet
1 min lectură·
Mediu
Noptat destul, Nimicul înceteze!
Tot îmi strigau fantome-a poeziei
Și ursitoare: Mersul limbii fie-i
Rătăcitor în a vechimii teze!
Dar -vai!- paloarea stihurilor vie-i
Pe note, nemurirea în sinteze
N-o știu cânta. Divinul să-mi reteze
-Mă rog mereu- clipirea neghiobiei.
Căci versul mi s-a micșorat de-o vreme
Și diavoli mă pândesc, din cei feroci,
O ceață-i rima. Fără a se teme
Se-așterne bruma peste-a mele roci,
Ieri încântare, astăzi anateme.
Și ce ți-e strigătul, de n-are voci...?!
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Și ce ți-e strigătul, de n-are voci...?!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13969433/si-ce-ti-e-strigatul-de-n-are-vociComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.