Poezie

prost și-ngîmfat

1 min lectură·5 ianuarie 2011

Mediu

sărutul ce de un timp îți crește pe gură

i-au crescut frunzele și copacii și pădurea

frigul s-a rănit la o încheietură

și cam ustură de un timp pe aiurea

de pe buze ți s-au rupt secolii și rostirea

sângele e o dovadă de fapt lipsa lui

ca un îngeraș îți visai adormirea

pe atunci însă erai visul nimănui

nu ești urâtă ești doar prea frumoasă

iar un heruvim - prost și-ngâmfat -

cu palmele strâns lipite de coasă

până și în nunta aceea din pat

apoi mă ridic iau niște hârtie niște cuvinte

și scriu puțină moarte să-mi treacă tusea

\"ce frumos se-așază roua pe morminte

și ce mai pietre, ca într-un cuib de catifea\"

!scriu, de ce să nu scriu, femeie

scriu despre morți că pe vii i-a prostit viața

și-aruncă dracului cojile acelea de idee

că ai făcut numai semințe pe saltea!

002.096

Ștefan Petrea. “prost și-ngîmfat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13966615/prost-si-ngimfat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.