Poezie
femeia din necunoscut
1 min lectură·
Mediu
nisipul stă în clepsidră ca cenușa în urnă, nemișcat,
timpul s-a oprit și doar fărâma de ger
ce mi-a intrat în nară îmi colorează sinusurile
timpul s-a oprit în fața statuii unei femei frumoase
vie acum câteva secunde acum stană
să-i pot admira omătul chipului
genele ei lungi ca niște sulițe negre
ochii albaștri ca flacăra dinspre nord a focului
părul blond ce amintește de vară
buzele roșii, felii de măr copt având coaja înspre lume
dar secunda trece și timpul iarăși urlă
prin cotloanele spațiului femeia pășește pe lângă mine
îmi aruncă o privire vagă
apoi recade în necunoscut
044.047
0

timpul s-a oprit în fața statuii unei femei frumoase
Mi-a plăcut mult și expresia \"omătul chipului\".
Despre mărul copt și coaja lui nu știu ce sa zic. E primul lucru la care te gândești când scrii despre femei?
Eu o să mai citesc aici, pe curând, Irina N.