Poezie
Și mă ridică tot mai mult pe cruce
sonet
1 min lectură·
Mediu
Iubito, toamna a-nceput cu stângul:
Licoare mult prea multă în pocale
Și trai boem, lipsit de orice cale
Și scrisul fără saț, buimac nătângul.
Pe ale nopții nedormite șale
Un roi de lumeni în cuvânt nu strângu-l
Și nu declin nici marea nici Parângul
Cu frumuseți pe piscurile sale.
Sunt o lumină-abia pâlpâitoare,
Căderea frunzei jale îmi aduce.
Când evada-vei din nimicuri oare,
Din stearpă-ți neagra zare, eunuce...?!
Sedentarismul gândului mă doare
Și mă ridică tot mai mult pe cruce.
023.391
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Și mă ridică tot mai mult pe cruce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13953642/si-ma-ridica-tot-mai-mult-pe-cruceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPAdriana, în primul rînd îți mulțumesc
de trecere și că ai lăsat un semn.
Despre text, \"încremenirea\" e un cuvînt
cam evaziv. Prin \"sedentarism\" cred că
pun mai direct punctul pe \"i\".
Cel puțin așa mi se pare mie.
Mulțumesc încă o dată...
0
\"incremenirea gandului\", poate?