Poezie
Un măr stricat în șarpe rău eram
sonet
1 min lectură·
Mediu
Când firea-atârnă de un fir de ață
Cum poți pricepe, Om, plin necuprinsul
Căruntei frunți îi stă numai cuprinsul
Și înțelege ce e aia Viață.
Nu vei găsi, de mergi, pe tot întinsul
Acestei lumi, mai mult decât o ceață
De-asculți de voci de îngeri, te învață
Că visele nu pot sta în atinsul
Vreunui om. Doar raiul, după moarte
Vei prețui și pasărea pe ram.
Infernu-n năluciri o să te poarte
Și Iadul în ființa-ți va fi-n hram.
Dar știu acum Edenului consoarte,
Un măr stricat în șarpe rău eram.
013.204
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Un măr stricat în șarpe rău eram.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13950397/un-mar-stricat-in-sarpe-rau-eramComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când ființa atârnă de un fir de ață de un viitor problematic și fortuit, se cere să-l oțelim din prezent prin încrederea în forțele proprii, prin voința ce dizolvă neputința și prin spiritul legat de imanența fiecăruia, căci Omul poate îngloba necuprinsul și perenitatea în finitudinea sa, dacă este creator de idealuri tangibile, țeluri stenice și crezuri puternice și poate înlătura ceața din minte prin puterea gândirii obiective.
0