Poezie
Pierdută mie,-n lume, te socot
sonet
1 min lectură·
Mediu
Iubito, îți aduci aminte când
Rupeam un măr în două și-l mâncam
Și soarele pe boltă era cam
De o săgeată, spre amiezi urcând...
Iar seara-n Cer natal ne ridicam
Sublim pe nume îngerii strigând
N-aveam din cele rele nici un gând
Și nici o pace sfântă nu stricam.
Acum, în despărțire,-n depărtări
Rămas-a Raiul cu alaiul tot
Și alte trenuri așteptăm în gări
Divinul să-l reîntregesc nu pot.
Și până-n ziua marei Lui strigări
Pierdută mie,-n lume, te socot.
002.008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pierdută mie,-n lume, te socot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13944380/pierduta-mie-n-lume-te-socotComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.