Poezie
Pe briciul suferinței curg
sonet
1 min lectură·
Mediu
Pe briciul suferinței curg când vântul
Alungă soarele și-adună norii
Nu strălucesc nici pietrele comorii
Și se preface-n aluat pământul.
De-i noapte, mor a doua oară sorii
Și luna nu-și mai deapănă descântul...
Sunt singur în odaie. Doar cuvântul
Și viforul de-afară sunt actorii
Pe-a vieții mele de o clipă scenă.
Presimt curând că-mi iau lumea în cap
Și plec în focul aspru din gheenă
De-atâta ploaie-am început să crap.
Mă tot pândește-o liniște obscenă
Și de tăcere nu știu cum să scap.
001.842
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pe briciul suferinței curg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13944054/pe-briciul-suferintei-curgComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.