Poezie
Te-ai depărtat, n-auzi chemarea
sonet
1 min lectură·
Mediu
Iubito,-i noapte albă și misterul
Ne înconjoară ca o ceață deasă
Iar bolta peste trupul meu se lasă
Ființa ta, ce a cuprins-o gerul,
E-nveșmântată-n amintirii rasă.
Revino, să ne îmbătăm cu Cerul,
Nu asculta la tot ce spune clerul
Hai să fugim în Rai, fată frumoasă!
Zadarnic! Nu îmi mai auzi chemarea,
Te-ai depărtat, doar eu în noi revin,
Și simt prin trecere cât de amar e-a
Tăcutei vremi pocalul gol cu vin.
Pe țărm stau singur, numai eu și marea
Și-s îmbătat de dorul tău, divin.
033854
0
LM