Poezie
sunt o bombă nucleară de beznă dar mă abțin
nimic nu mai sunt dar sunt iar întreg
1 min lectură·
Mediu
Amurgul - pântec de lumină născând luna -
curcubeice culori zămislește acoperind soarele
ce tot ma adânc în genune coboară.
Noaptea lipește pleoapele de aripile somnului visul
e o gravitație în jurul ființei.
Orele accelerează particulele întunericului din lună
și stele o fantomă de lumină se împrăștie
se împlinește miezul nopții, mai trec
două-trei ceasuri și mă trezesc. Cineva bate la ușă.
Tu, iubito, erai - ai venit să scriem veșnicii? -
tăceai și dintr-o dată, ca explozia unei dinamite,
ai grăit - eu plec! Mi-am făcut bagajele deja,
nu mai spune nimic... -
În mine vorba aceasta accelerează
particulele întunericului, sunt o bombă nucleară
de beznă dar mă abțin
- bine, draga mea, dacă așa crezi tu...Dar acum
Noapte bună! -
- Noapte bună! -
Răsăritul - pântec de lumină născând soarele -
în rouă revarsă curcubeice culori.
Tu ai plecat deja.
Nimic nu mai sunt dar sunt
iar întreg
001.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “sunt o bombă nucleară de beznă dar mă abțin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13939636/sunt-o-bomba-nucleara-de-bezna-dar-ma-abtinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.