Poezie
Sonetul cinci
1 min lectură·
Mediu
Urgia vrerii de-a cunoaște Totul
De mine depărteaz-o, Demiurge
Din molima aceasta-n Om decurge
Neliniștea și pasu-mi nu mai potu-l
A nimeri prin timpul care curge
Și din \"prea multe\" cad în \"idiotul\".
Îmi sprijin în oblâncul tău lin, cotul
Și urc în șa. Du-mă-n zări patru, murge!
Iubito, vino,-n urmă, în odaie,
Căci fără tine-s, știi, numai jumate,
Să stăm la sfat. A inimii bătaie
Mi-oi potrivi cu vremuri vechi, uitate.
Doar gândul, cu-a prezentului văpaie
Mi-oi pune ceasu,-n clipe numărate.
001716
0