Poezie
Sonetul doi
1 min lectură·
Mediu
Război e-n cer. Ale furtunii trupe,
Soldații-nori bolta \'negresc feroce,
Și-n zori, a soarelui plăpândă voce.
Lumina,-n zare, griul toată-o rupe.
Porni tristețe-aceasta să-mi evoce
Lin, versul care din abis erupe
Suind, întunecarea-l întrerupe
Da\'n poezie tot fi-va, veloce.
Și orizontul tot în rouă crapă
Privește sus răzmerița, pasibil
De a o nimici. Căzânda apă
Nu-l scoate din a lui și impasibil
Se pregătește totuși de atrapă
Redând pe Ra, în viitor posibil.
001.750
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13933806/sonetul-doiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.