Poezie
poem cu tine, cu eu, cu poemul
1 min lectură·
Mediu
vino
până se vor închide ploile
sărutând ora
obrajii miros a sare
trec ploile
vine războiul oaselor de înger
și hora
răsare
din copacul sânger
* * *
și luni era și-astfel ne vine lunea
păcatul eu, iar tu - fecioară
abia-n duminică se-ntâmplă minunea
și minunat era să te privesc
chiar într-o ultimă oară.
în antici și-n atăzi cuvinte
îți depăn miasmele sfinte...
- și-o duc să ființe mereu
de-i numai aducere-aminte.
când vorba are dor spre nicăieri -
nu o-nțeleg, dar vocea i-o-ascult.
* * *
s-a gătat de catrene
s-a final.
întorc privirea-n arene
cufund ca într-un canal
parfumul mireselor trene
mânjite
într-un falic mariaj.
în gene
mijite
văd zorii ca într-un miraj.
Gata!
s-a gătat
poemul,
pata
pe care o lasă boemul
pe spinarea lunii de vorba-i
îmbătat
001.750
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “poem cu tine, cu eu, cu poemul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13927477/poem-cu-tine-cu-eu-cu-poemulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.