Poezie
sonet
clipa
1 min lectură·
Mediu
Gonesc să-ntemniț clipa. Șoapta frige.
Pândind un veac când ațipește viul
Îmi dăltuiesc din piatră bidiviul.
Copita nemișcată se înfige.
Văzând, tăcerea își trimite fiul -
Un vid temut ce brâul îi încinge,
Și-o noapte grea deasupra vremii ninge
De când izbânda a închis sicriul.
Acolo,-n raclă, a gemut copila
Și a deprins iubirii meșteșugul,
Întâi cu lacrimi multe, cu de-a sila
Apoi primind să îndrăgească jugul.
Iar azi, păgân de-mi mai alină fila
O face doar spre-a-i înțelege rugul
001.936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13923528/sonetComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.