cand lupii au venit la ospat

când, seara, pe o coamă de liniște dragă numai mie, ospațul tainelor mele glăsuiesc într-o limbă de curte, se apropie și lupii, dar temători... cine știe, poate sub blana mioritică s-o afla vreun... curtean. și într-o tăcere de curte, apostrofările lor leneș-degustătoare, doar dintr-o politețe de turmă, mă cheamă să spun uneori prezent. iar eu, mioritic, dar mai verde la fața, uneori părăsesc curtenitoarea limbă. lupii, ierarhizați în funcție de colți, demascându-mi lipsa vigorii caninilor și turmentați de proprii lor incisivi, părăsesc și ultima fărâmă de teamă... astfel că la ospatul tainelor mele, seara, pe o culme de liniște dragă numai mie, veniți!