Unui poet

Cu poezie tu îți faci injecții În brațul care-a ta peniță cară Dar nu găsești în om decât ocară Servindu-ți de lumină alte lecții. Chiar dacă aste-au început să doară Sunt la piciorul cel de lemn reci frecții Tu necăzând în ale lor reflecții Că pasărea-i pe limba ei să moară. Femeia ta, cea muză, e-n broboadă De stele ce-n hârtie le strivești, Poet ratat statut a prins să roadă. Dar încă bei tu razele din cești Sperând că nu vor mai suna din coadă Când te aburci pe mare-n vămi cerești.