Înghițitorul de săbii

Cuvântul scris e ultimul refugiu al înghițitorului de săbii reale de gând, când îți șopteam nimicuri îmi sângera gâtlejul dinspre piept către buze, aerul intra în vene prin porii propriei nimicnicii, apoi îl transpiram cu apă la mijloc, la unirea dintre văzduh și mare, sarea împresura pasărea și valul, zburam lichid, uneori până la marginea universului, de acolo începea un altul de tăiam burta lui Dumnezeu. Înghițitorul de săbii reale făcea laringită, se trata cu tantum verde de lacrimi într-un soi de tinerețe a ochilor văzând cele nevăzute cu ajutorul țâței de mamă pe calea de lapte a stelelor.