voluptatea singurătăţii

în braţele morţii lui Amor creşte tristeţe nu destulă însă să invoc naşterea disperării * carnea ne cădea în păcat de pe noi ca atinşi de lepră Mărul ne muşca jumătăţile visam un întreg de mine cu orice risc de singurătate din proximitatea zării tălpile tale m-or întregi te vei stinge-n distanţă fără jumătate în buzunar în rest scrie tu poemul acesta, nu-i de glumă, sunt interzis de la pâinea metaforei şi de la vinul de beţie a ochilor doar întreg în voluptatea singurătăţii, aceea ca o mamă a lui unu fără altul cu dinţi de sălbăticiune mă sfâşie plictiseala, chem lenea carnea să-şi înfigă în dinţii de fiară, întru păzirea mea umbrit