când sunt înger

doar când sunt înger pot vedea oamenii din interiorul oamenilor în rest le văd doar paşii scriind în noroiul alb al iernii de-a fi doar când sunt înger te pot auzi în sensul iubirii cu semn de aproape înfiorând depărtarea privind la omul din tine, femeie cu straie de drac şi mult ţi se stinge pe unde ai văpăi de păcat aduse-n odaie pe tălpi ca pe nişte cuie de bătut în palme hălăduind în ele atingerea dar nu, când sunt înger îţi şterg de pe glezne păşirea pe cruce de-amor reintrând în mine să văd omul, tu aştepţi afară din sânge către inima ferfeniţată de-njumătăţire, doar când sunt înger pot trăi anaerob la tine în piept, îţi ţii respiraţia de frica oamenilor exteriori dar nu, să ştii femeie că poţi fără teamă să-mi inhalezi văzduhul acolo nu-i iarnă-n păşire de om când sunt înger