două rânduri, vorbă goală

mă mănâncă-n canibalice pofte muierea aia cu dinţii falşi, singurătatea şi-a tras dantură de fier, la început nu avea cu ce mă mânca acum i-am intrat în meniu alături de fructe de plumb stăruitor în odaie m-am lăsat de viciul mulţimii de oameni de fapt nu mă oglindesc în privirea nici măcar unui singur om, până şi singurătăţii i-am scos ochii să nu mă privesc nici măcar în privirea lui ego