Des

Poveri de carne poartă pe strigăte minciuna Şoptit e adevărul pe gura ce îl duce Spre rosturi de morminte cuvânt mai bat pe cruce Pe lume înţelesuri rămâne-mi totdeauna. Dar des a mea rostire pe-a fi îşi joacă falsul Şi sângele ce curge îmbăt cu vanul des Deşi în rugăciune mi-e îngerului valsul Şi căi spre nemurire sub talpă-mi tot dau ghes. Iar pasărea cea albă, cu zboruri negre-n plisc Sub apele tăcerii mă-ndrumă către-a zice Dar des nu am a spune şi nelumină isc Şi iar mi-e răstignire nimicului sub bice. Aşa,-ntre rău şi bine osândele mi-s dese Îmi intră cuie-n vorba din haosuri ce iese.