cu noaptea-n dos

izbeşte-n pleoape închise corola nopţii de stele de-s norii întuneric dă-n clocot de se stinge şi umbra, în umbre-s bucăţi de lumină, pleoape închise, eu, trezit cu noaptea-n cur să pun la cap lumânări de cuvinte prelingând ceară de cerneală printre degetele nopţii cu degetele mele pe stilou pipăind noaptea seninului stelele-s flori, de sicrie grădină în cer să le scriu, zic şi moartea coboară în mine din ele