mântuire

mă umple tăcere când sacralitatea își numără sfinții, pitindu-mă-n trupuri de umbre îmi cresc îngeri pe aripa singurătății, aia de care-mi tot bat gura de-o vreme de s-au săturat și pietrele să mă asculte, prin icoană sfinții îmi intră în odaie, o pun de un show în rugăciunea mea condensând singurătatea pe geamul către Dumnezeu