armă biologică

în vremurile astea ți-e și frică să deschizi gura să nu-ți intre vreun morb ori să-ți iasă vorba psihozei cică ne-au bombardat biologic chinezii ori cei care mai umblă cu moartea-n simbrie între timp măștile-s bune și pentru tăinuirea de zâmbet, nepotrivit în vremurile astea sărate pe ochi și pruncind în tristețe curajul e-o coajă cu miezul de teamă și coajă-i minciuna, cu miez de-adevăr pe pâinile minților noastre tartinăm covid, ăsta îmbolnăvește dintâi gândul, rămân în odaie cu femeia din mine, navigându-mi pe sânge, incendiindu-mi seninul, chiar refuzat de la liniște e mai bine a fi o combustie decât o cenușă fără păsări, ard până la a ucide frica de aer din piept dureros de-ntuneric, cică e o armă biologică, eu nu cred din câte te cunosc, Doamne, n-ai pus baioneta la moarte