când mă gândesc la toate cele de ieri

când mă gândesc la toate cele de ieri în mine crește o femeie cu sânul cu lapte în gura mea, ating vorba de mândrie de fecior a primului prieten bărbat apoi cunosc și alți oameni, fiecare după îmbrăcămintea sângelui de exemplu bunica îmi făcea mere rase cu biscuiți, cealaltă bunică îmi adormea frica de întuneric, doar așa, stând în ochii mei iar bunicii care mai de care se fălesc în mine după aceea cunosc întâia melodie a iubirii cu păcat fecioara aceea dându-mi miezul ei mai târziu și devenind femeie mă strigă pe numele primului bărbat băieții mă strigă în mine la poartă să mai bat un cap pătrat, eram bun la bătaie, mă țin de școală ca de un lemn putred îi caut mucegaiul cărților ca nordul într-o busolă să mă pot orienta în peisajul sacru de deasupra coperților nu cobor în sudul deltei cunoașterii de carte între est și vest străbat doar romane porcoase în schizofrenia adolescenței urc în trenul către liceu și cobor la prima crâșmă acolo am cunoscut muierea aceea, mama ei de poezie, cu laptele bătrânit în țâță oricine poate opri la crâșma aceasta dar la țâța aceea puțini pot suge rachiul pietrificat al divinității de atunci mă tot ung cu unsoarea cernelii dar greu sug în hârtie din peniță poeme, doar de azi printre pilde de timp pentru mâine coborând cortina secundei multă lumină îmi este când mă gândesc la toate cele de ieri