tu, cititorule

cenușa-n a văzduhului spatulă tot fierbe zbor și taine decupează iar pasărea se-nalță către rază și umbre trec și rana-i iar destulă... renasc în mine,-n perne fum m-așază ca-n scrum să-nvie-amorului granulă planând micuță-n sânge și sătulă de frunza temniță-n dorința trează & ci dacă țin în foaie calea dreaptă tu, cititorule, din ochi să-mi zici să știu de nemurirea mă așteaptă și nu acela al uitării bici să sfâșie hârtiei piele toată din toate câte le-am visat aici