Autolocuire

Mi-e trudnic să locuiesc în odaie cu mine, îl antipatizez că te-a lăsat să pleci plus că mă ceartă la fiecare păhărel, zice că îi rătăcesc vorbele, oricum poți să te ștergi cu ele, eule, sub frunză că veșnicia nu le este mumă și fecundezi doar clipele ce urmează să piară. Eule, limbă de șarpe, când vei năpârli de ființă nimeni nu-ți va pune pielea în băț să facă flamuri din vorbele tale... Femeie, iubito, regăsește-mă, că pun eu la sine călușul în bot, numai să vezi...!, îi torn un chil de votcă în mațe să-l bag în comă, nu alta. Problema e cine-ți va deschide la ușă, că și eu, siamez oi fi sub anestezie... În fine, în fine, tu vino că poate conving pe Dumnezeu să-ți descuie