Sonetul de să ne aflăm în treabă

Deja erai, spre mâine-nmormântează a umbră clipa-n zările păgâne... De sub cunoașteri zodiei rămâne din tot ce-a fost lumină simplă rază. Fiind o gleznă mersul să-mi îngâne puținul rogu-te-mi îl suie-n oază de zbor... Plictis sub a tăcerii frază tu nenumită treci văzduhuri spâne. E mult A fi, femeie, existând în noi de-n Duh e strigăt penitent și Traiul ni-i în singur element ce doarme-n văzul vieții unui gând. Că altfel Tot e-o liniște de spută, la sărutare vorbă pricepută...