unor critici

spinări de gând ce cară-n beznă multe necunoscute existențiale se adâncesc pe la icoane ale acelor care stau să le asculte. și zornăind din cozi ce-s ideale ușor poeme grase să rezulte temuți poeți (privirea să-ți insulte) au voci precum un susur de metale. și sare prin ciocnirea lor scânteia (aceea de e mută și e oarbă) spre a cunoaște omul ori femeia. poverile luminii nu-s, să fiarbă prea mult la țâța laptelui ideea... în rest sărutul fals e să vă soarbă