povestea omului

racla amintirii era lichidă curgeau clipele prin ea ca într-o lavă clipe de azi și mâine ești ceea ce nu ai omis a fi ieri mâine vei fi oglinda lui azi crucile tale au destinații precise liberul arbitru survolează un drum deja ajuns la capăt zilele tale au miros de nimicnicie în partea dinspre nimic a universului spinarea îți naște poveri ai grijă se alunecă pe ghețușul vieții în gheara destinului îți poți fractura oricând glezna unei iubiri călcată în picioare în sevă femeia aceea îți putea fi evă și poate că ai azvârlit veacul unei clipe de fericire fereastra tremură în tine arunci și ce nu-ți prisosește în lupta pentru o evoluție a spinilor involuntar strivind corolele de a râde plângi ca la facerea morții jelind partea dinspre frumusețe a universului la ceas de comori te doare aurul duhului obișnuit cu cerutul ți-e greu să dai demâncare celor sărmani în spirit intri în sevraj de sărăcie de nu mai știi pe ce lume poți gândi albastru întinerești către moarte și treci