inovări în incendii de beznă

în mine-i vis sub nopții dinastie spre tine calea n-o împart cu sînții sub frică de-adevăruri de-s pămânții, mă iscălesc în plodul de hârtie. ci urlă-n luna lină necuvânții o cucuvea din moarte-mi de mă știe din tot ce-n văz i-a stat sunt o prostie dar zorii vin, aceia ce-s sperânții cerneala duh de viețuire are să plouă-n tină, soră cu minciuna țâșnind o rugă-n vers de lumânare. că ninge cu durere-n noi întruna, izbânda păcii e doar amânare s-au stins în mine vreri spre totdeauna