ca un cuvânt ce-i iară glăsuit

spre nemurire gândurile zboară lăsând în urmă un havuz de carne ce simțurile-n tine să răstoarne, te simți de veșnicie tras pe sfoară. veghind pe la demonice lucarne neînceputul a-nceput să doară; e frunză vie, verde, pe afară puțină ploaie-a prins în ochi să toarne. când regăseam în mine-adânc curajul glumeam pe seama de asemuit, Morgane fete-mi tatuau mirajul pe calul alb al vieților suit. și îmi scăldam în rouă tatuajul ca un cuvânt ce-i iară glăsuit.