Duminica aceasta...

Demult, vrăjitoriei pedeapsă-i era rugul Dar poți a arde luna sub care te-am zărit? M-apropiai de tine și viersul meu îndrugu-l. Ai dispărut în noapte. Mi s-o fi năzărit? Duminica aceasta te-am revăzut în strană Iubirea mea de-o clipă în ceas s-a revărsat. Să fi simțit asemeni? Simțeam în piept o rană Deschisă către tine și-am vrut să fi visat. Dar ești aievea-n carnea cea încleiată-n oase Frumoasă cum doar luna mai poate să apară. Și m-am întins spre tine în simțuri dureroase, Tu te-ai lupit de mine. Putea doar să îmi pară Dar mâna ta în palmă cu jinduri mi s-a strâns; Râdeam precum nebunul, nu mă opream din plâns.