De-ar fi...

Strigam în noaptea arsă de viciu-ntunecării Strigam pe George, via având-o prin Bacău Eram pe-atunci neaspru, eram pe-atunci flăcău Și Bachus era tandru, nu-mi da umbra ratării. E mult de-atunci dar poate în piept de mi-aș înfige Voință fără preget, voință ca de fier Gândirea mea pierdută n-ar vrea ca să-l mai strige În sticla destupată mereu pe Lucifer. Prin damigeni multiple pe gât ce mi s-au scurs Trezit la realitate, n-aș vrea ca să mai dorm Și viața-mi îngerește ar prinde un alt curs M-ar biciui speranța și aș simți enorm. Aș depărta de mine și cel mai palid drac Cu pipa-nțelepciunii stând noaptea în cerdac.