Jurnal
Despre tine
1 min lectură·
Mediu
strivirea tinei de către tălpile tale goale
e o crimă de care te iartă pămîntul
îndrăgostit de pasul tău neiertător
ce lasă urme pînă și pe asfalt
și te iartă și acesta iubindu-ți tălpile
curtate de zare
în brîul tău stau toți copiii pe care îi vei naște
și ei te vor naște în amintire
după ce vei pleca
pe sînii tăi îmi culc buzele
albeața gîtului tău pare pregătită
pentru sărutul vampirului
și zăpadă ți-e chipul roșeața buzelor e udată
de vorbe
din părul tău îmi fac frînghii să-mi spînzur norii
suicidul acesta parțial îmi redă zîmbetul
ființa ta întreagă e o rugă înălțată către mine
eu sunt zeul tău coborît din Olimp
să ți-l aduc în brațe
pe Prometeu
cel puțin așa îmi place să cred
001630
0
