Poet, poet...! Da` Rou?

\"Mă doare-n dos de România! Și de poeți mă doare-n dos...\" Striga un nepoet ciudos. \"Metaforându-și Dos-mania, Îi vezi pășind ca pe covor - Când se preumblă pe asfalt. Stând unul lângă celălalt, Bând numai apă de izvor Din cel străin de noi, divin - Când ape-aceleași varsă-n sete. I-aș da Saharei, să-i însete, Reamintindu-le că vin Din pământene utere Când mă-sa i-a plodit în chin. I-aș pune-n falcă de rechin, O clipă doar, să-i scuture.\" Așa striga un nepoet... Pe-alocuri, este drept, falsând... Eu stam pe-alături, ascultând; Văzându-i zbuciumul din piept, Gândeam că este cu păcat Să fii strivit, ca sub carâmb, Gândeam la fel ca omul strâmb, Că România e ... un dâmb.