kamir tace

Vorbe-n vânt, cerându-și dreptul la ființă, citesc adevăruri oamenilor, dar lectura aceasta e doar vântul născut aidoma vorbelor și doar spre a le sluji pe acestea. Adevărul? Kamir tace. Vremelnicia oamenilor îl obosește și om fiind la rându-i, puterile-l părăsesc adesea. E om, vezi bine, dar parcă dintr-o altă seminție, din care face parte numai el și de s-ar stinge ar pieri cu totul și vajnica potecă ce în evoluția ei, pictându- și pe acoperișul lumii apogeul, a rătăcit calea ochilor profani, ce n-au știut-o bătători cu picioarele lor prinse-n tălpile pământului. Adevărul! Până și vorba asta e ilară, cu sunete și silabe prinse laolaltă spre a zămisli o sonoritate deja perimată, nepersistentă în efemerele discuții decât drept un cuvânt nou, neexplorat în multitudinea de subtilități aparente, fărră ricinile aprofundării, excitant măreț curiozităților leneșe. - va urma -