stefan ovidiu

eu cred ca nu exista pseudopezie, exista numai pseudopoeti umbre ratacind prin desert ridicandu-si bratele in aer si inverzind felii arcuite de nisip ascutindu-si tepii prin vant vrajitori

tavanul ramanea ca de fiecare data calm in goliciunea lui roza ca un obraz neclintit pe care umbrele copacilor din strada se profilau jucause pe scaun un aparat de radio transmitea intr-un

ma intorc intre patru pereti intre patru ochi pe fiecare perete un ochi ma apuc sa mai bat o lacrima-n perete de care sa-mi agat amintirile.

as vrea sa plang la fel de usor cum zambesc insa tristetea mea e sapata intr-un suflet de piatra de accea muncesc mult pentru fiecare lacrima curata

Am să te sărut în colțul gurii Tu privind înainte și clipind intermitent. Eu cu palma stângă, în urechea ta dreaptă, vorbindu-i. Ne pregătim de ceva, de o mare pornire.

ne desiram ne diluam ne stravezim spre o noua dimineata alburie care ne va coagula toate vinele tensionate azurindu-le. si nimic. dimineata soseste brusc cu un aer deranjant de

a trecut o luna ca un tren de noapte sfartecat de lumina cruda si calda a trecut serpuind catre nopti trecatoare a trecut alergand furand norilor sudoare noptilor jefuindu-ne in

umbra copacului era dreptunghiulara si foarte rece soarele isi ascutea grijului razele in marginile ei negre si oamenii pareau ca joaca sotronul sarind printre umbrele

as fi rămas asa în întuneric cautand tacerea oprindu-mi respiratia cautand in minte dincolo de stele timpul ca o aripa ce se incapataneaza sa bata ca o inima ce se incapataneaza sa

ne regasim surprinsi in diverse ipostaze pe culoarele intortocheate ale vietii asezandu-ne discret unul langa altul unul in bratele altuia purtandu-ne de grija pentru cateva secunde cu multa

calatorule sa nu te uiti inapoi sa nu-ti stergi fruntea de sudoare nu exista trecut poate nici viitor

imi trece un gand prin minte spintecandu-mi ca un cutit emisferele de la un pol la altul este gandul care vrea sa ma gandeasca el pe mine sa ma cloceasca ca pe un ou, un ou

mă umblă galbene umbre de fluturi hai-hui mă leagă florile cu odgoane de sticlă și cerul mă soarbe prin găuri de nori

zanza o pala de vant umfla viata mea lipita de un stalp din cand in cand senzatia ca esti apoi trecatorii din viata mea trec mai departe uitand

roșu și galben se'amesteca'n zare raze și nori