stefan ovidiu

lasa-ma sa-ti sarut cartilajul tiroid pumnul rabdator pe care toate nodurile din gat isi sprijina ganditoare barbia inainte de a se naste plonjand intr-o alternanta de offuri si uffuri.

iubito te rog sa uiti serile lungi pe canapea in fata televizorului vinul fiert in care se scalda o felie de mar kebabul- fara cartofi (pe care il descoperisei tu) ultimul tramvai disecand

VIITORUL A FOST GASIT MORT IN CASA SA ROZ CU FERESTRE ZIDITE VECINII, AU SIMTIT UN PUTERNIC MIROS DE TRECUT SI ACUM, FAC CERERE LA PRIMARIE, PENTRU UN AJUTOR DE INMORMANTARE

lambada, distorsionată agonizantă sunet metalic de jucărie chinezească motocilist cu cască roșie țipăt de copil cu intermitențe și repetiții copil negru, mamă absentă scârțâit de șine

Domnule te rog frumos Nu mai scobi cu tarnacopul Printre randuri Poezia este o fata mare Si rusinoasa Si daca te joci Cu sentimentele ei Cuvintele Ti se se vor naste din flori

vara, inainte de rasarit in tramvaiul 5 e inca racoare umar la umar o tanara si-o batrana vagaboanda se unduie leganate de tramvai una priveste pe geam discul rosu de foc feliat

Hai sa fugim, Pe drumul de fier Pe langa cer Sa ocolim norii Cazatori si goi In unghiuri drepte Si moi Hai sa fugim Ca si cum Ne-am da intr-un leagan Urcand in fuga Pentru-a cadea

intre doua puncte nu putem trage decat o linie suficient insa pentru a le decapita definitiv identitatea si-a le uita pentru totdeauna.

trista femeia isi inghite pilula cea de toate zilele moartea isi face linistita culcus in marunatie dimineata are gust de ramura de leandru

El se misca deasupra ei Apropiindu-se si departandu-se Urcand si coborand Ca un zmeu zgaltait de vant Ea isi misca degetele deasupra lui Ridicandu-le si coborandu-le Ca si cum prin mainile

Traim intr-o lume ciudata si uneori ostila in care suntem nevoiti sa incercam sa ne descurcam mai mult sau mai putin singuri.Tu spui ca nu esti perfecta dar incerci sa fii. Si cauti sa te mantuiesti.

a nins putin parca pe furis o mie de caini parsivi muscau inversunati din ceafa trecatorilor apoi se transformau in lilieci balanganindu-se si stravezindu-se in lumina rece a lunii

prin geam gandurile mele bat cad, picura, rapaie curg sper cer. cerul e plumburiu e greu cer de toamna auster. pe strada ingusta de piatra vad iubita trecand in graba prin

ploua peste salcami ca niste pleoape verzi mi se lipesc de piele saruturi si miros urma ta calda printre bratele dezgolite ale diminetilor de piatra

undeva la mijlocul peretelui marea se unește cu cerul cățiva pescăruși în stânga sus se aud valurile mării dialoguri, scenete, dragoste și tradare bătrâni în cărucioare și mașini de formula

viața ca un album de poze ca o fereastra prin care privești prezentul viitor imposibil numai Bach neținând cont de nimic se încapațânează să o viziteze pe doamna S pentru el viitorul nu

ce e dincolo de nisip ? ma intrebi rascolind cu talpa, prin gaura curcubeului. ce e dicolo ? -freamati din trupul tau de femeie gata sa moara gata sa rodeasca. te intorci spre mine cu

M-asteroida avea sanii Super-tari Si stralucitori Ca doua Super-nove Mainile lui Ca doua tranacopae Muscau Din Calea lactee

așteptând lângă un zid lumina artificală clonează o șină de tramvai de care mi-e dintr-o dată atât de dor o dimineață liniștită șoseaua Colentina sau poate o alta

am început să-mi cer iertare că nu pot să iubesc ca un ins absurd înghesuit într-un autobuz gol în jurul meu vidul mă înconjura deja cu dragoste

ploaie cu solzi sirene eșuate pică din cer

și mi-a venit dintr-o dată, în minte exact la ora aceea, de după-amiază ambiguă, când nu știi dacă să te grabești sau să mai zăbovești cu privirea pierdută pe fereastră ziceam, exact la ora

Iubito Am nevoie Să-ți vorbesc la orizontală Cuvintele mele Vreau să-ți atingă umărul Precum valurile mari Aducând rătacite mesaje sufocate în sticle și aruncate cu speranță și disperare în

ploua ciudat pulverizat lumina e galbena noaptea pe la tample frunze cazatoare trec albind gandurile citesc in diagonala un titlu orienativ sosit toamna.