Stefan Lucian Muresanu

Expresia poetică în proză elevată, mișcătoare este a unei lumi dezlegată de metehne lumești. O ridicare spre lumile superioare în care \"eu eram inerția\".
Simți absolut totul și te lași cufundat cu prozatoarea în valul magnific al cuvintelor care te poartă într-o viață de vis, dar te trezești amintindu-ți că ești om cu un sfârșit: \"moartea\" și conștientizezi că suntem trecători...

Manifestul este înălțător. Pentru a-l înțelege avem obligația eliberării noastre de metehne, de copieri ale manifestărilor degradante ale șabloanelor străine. Să încercăm să fim noi, naturali și atunci frumusețea se va ivi precum mireasma de trandafir. Suntem îndemnați să gândim liber dar sănătos. Haideți să facem din noua literatură oglinda existenței noastre prin care să ne vedem originali, români.
Imboldul Manifestului să fie reușita noastră, a celor care încercăm să facem literatură de bun gust.

\"azi m-am trezit fără să simt nimic\" - sugerează moartea - întreruperea bruscă a existenței și a tot ceea ce este în corelație cu viața.
Subtil evidențiezi însă \"o viață de apoi\" din lumea căreia vezi tot ceea ce este cenușiu pe suprafața pământului de pe care sufletul încearcă să se detașeze.
Gândurile mai pot fi legătura cu profanul. Vei parcurge un drum al inițieri dar, până atunci, încă te mai simți legat de lume.
Un text mișcător, impresionant.
Succes...

Poezia începe cu o întrebare adresată celui cu care se poate presupune că poeta dialoghează pe tema existenței, mărturisită prin tot ceea ce poate sugera viața.
Se încheie într-un lirism acut în care concluzia este desăvârșirea.
Succes...