Ceva ma împingea parcă tot mai adânc în pământ și privindu-ți chipul mi-am dat seama că erau lacrimile tale. Privindu-le răsărind din colțul ochiului ca niște flori ale durerii am vrut a le prinde în
Întodeauna există un „însă”, un „dar”, depinde de noi când îl vedem și când nu!
Eu sunt… Câte fraze nu ai început așa? Și ți-ai spus numele ce-l „porți cu fală-n lume” sau calități ori defecte ale
Să-ți sărut buzele roșii ca focul inimii mele,
Purtat spre reverie de adierea răsuflării tale,
Am visat în întunericul pustiu și în lumina orbitoare,
Iar sub mângâierea ființei tale învăț din nou
Mandria si incapatanarea sunt cele mai mari defecte ale omului pentru ca ele ii opresc evolutia.
Oamenii stiu foarte bine sa persevereze in a face greseli dar nu si in a intelege ceva din
Niciodata nu m-am pretins a fi \"Marele neinteles\",dar cand am vazut superficialitatea unor asa-zisi critici(\"critic de doi bani pierduti\") am inceput a lua in considerare si varinta ca nu e vina
Ideea constienta ia forme necunoscute,
Se unduieste sub presiunea infinitului vid
Eliberata de greutatea clipei ce-i fusese viata...
Incearca sa-si contemple singuratatea mult prea rece
Saltul
Ma indrept spre spanzuratoarea
Ce nu vrea sa-mi ia si gandul...
Mii de intepaturi ma indeamna din umbra
Spre franghia ingrosata de sange neinteles.
Rugina
Frunze negre plumbuite se arunca intr-o lupta fara scop si fara scuza.Si-ntr-un fosnet diavolesc nu asurzesc urechi ciulite,ci asculta glasul voluptoasei nopti.Intunericul patrunde avid fecioria unei
Rasete amare ard vazduhul decazut in nepasare.Chiar si Soarele rasuna tragic,zguduit de indrazneala sfidatoare a acestor glasuri care parca isi revarsa chinul pe tot ce li se-mpotriveste.Spintecand
Clipe de nostalgie in fata mea acum,
Dar trece o clipa si totul se face scrum...
Clasa preaiubita,colegi de neuitat,
Clipe vesnic tinere de elev invatat.
Liceu-i povestea cu sfarsit
Motto:Nascentes morimur(Manilius)
Din cenusa timpurie a sufletelor negre se ridica,in vant usor,adieri de sentimente,roua lacrimilor de durere.Pe petale vestejite de langa mormantul vechi,mai
Motto:Vive memor quam sis aevi brevis(Horatiu)
Voi crede in nebunia faptelor mele
In cele sapte avataruri
In fiinta cea din nefiinta
Si vorba fara de cuvinte
Am s-arunc fir de nisip
In
As vrea sa uit eu totul,
De tot ce sufletul mi-a inaltat
Cat timpul nu a mai fost
Timp de lumina si visare.
Veni din nou momentul
Vocilor uitate un suflet
Sa-mi tina dorului de veghe
Dor
Dupa clipa revelatiei
Ma retrag in nevazut,
La sanul iubitei mele
Ce mi se arata zilnic!
Dintre flacari arzatoare noaptea ma cheama,
Simt cum intinde brat prevestitor...
...vesnice zambete...
...mormane de sperante...
...vazduhuri de lacrimi...
...dureroase atingeri...
Doresti din nou
Si dorinta te arde
Caci detine suprematia vietii tale
Uite acum blonda inalta
Care dupa ochi albastri
Si podoabele de o tona
Se mai vrea a fi desteapta!
Caci savantul a descoperit
A opta minune a lumii:
Fata noastra mult iubita
Detinea un gram
Intr-o lume umbrita de ideile atee
Inaltam nestingheriti ale noastre rugi pagane
Ori ne cautam cainta cu sufletul cel ipocrit,
Ori nu vrem a sti de fel ce sunt calea si uitarea!
Tu,ce cauti
Din penumbra funerara a crucilor
Decazute datorita telului lor
Se aude vocea orfanului
Pierdut in lumea prea des potrivnica
Iar Mama Natura e ca sufletul sau
Acum in momentele de intuneric
El
De ce dispari din viata mea asa de subit?
Cand eu ma aflam in noaptea intunecata,
Tu mi-ai adus inapoi rasaritul iubit!
De ce te retragi fara sa astepti...rasplata?
De ce nu ma lasi sa te
Nici ganduri,nici vorbe,nici visuri nu-mi sunt mai dragi semne decat o dulce mangaiere,o sarutare cu iz de frumos.Un semn ca sufletu-i ce-mi tine cald de cate ori ma aflu singur in multimi
Intr-un colt cu mai mult fan
O felina...get-beget
Se ridica in picioare
Strigand:\'Cine mi-a furat privirea?\'
Dar a sa mama plictisita
Ii da o laba peste bot
Spre surprinderea novicei ce
O umbra pierduta cauta nemurire,
Secunda ce-i fusese viata e demult uitata.
Soarele o tine in viata si vantul o plimba,
Dar trupul ei imaterial e demult obosit.
Priveste inapoi si vrea sa se
Sunt ingerul negru ce-si asteapta randul,
Sunt moartea dalba ce-si uita coasa.
Desi sunt atent stiu...aproape nimic,
Desi am ochi vad atat de putine!
Dupa cortina mult prea dorita in tari
