Cenusa si cavou

Motto:Nascentes morimur(Manilius) Din cenusa timpurie a sufletelor negre se ridica,in vant usor,adieri de sentimente,roua lacrimilor de durere.Pe petale vestejite de langa mormantul vechi,mai rasuna iar o raza,sarutand scheletul lucios ,scaldat in trupul negru de pamant.Prieten i-a fost intunericul si aschii de lemn ramase din cosciug.Cavou si-ar fi dorit si vantul trecand prin el sa-i cante serenade sau incet sa-l mangaie.Dar stranepoti pagani i-au zdruncinat odihna,iar din umile dorinte si sperante i-au lasat sufletul inchis intre zeci de oase slefuite acum doar de Soare,vant si animale.