Poezie
Sentinta
1 min lectură·
Mediu
Ma indrept spre spanzuratoarea
Ce nu vrea sa-mi ia si gandul...
Mii de intepaturi ma indeamna din umbra
Spre franghia ingrosata de sange neinteles.
Rugina baionetelor
Lanturile de foc infipte in pamant
Se sparg sub ochii-mi adormiti...
Caci lacrimi nevazute sub cearcane adanc
Incearca sa elibereze gloria inocentei
Alb intunecat
O clipa stau singur in libertatea cruda,
Iar viata mea e doar un alt pendul...
Sunt eu suflet dedicat Ideii vesnic pure
Sau trupul dorintei,patimii,pasiunii?
Sfanta divinitate
Dar acum continuu sa merg,aripi ma inalta,
Astfel acum sunt in fata nodului invechit...
Pieptul meu razbeste tipatul disperarii omenesti
Ce drum mi-a ales soarta?Ce drum voi urma eu?
Vesnica nestiinta
002896
0