Stefan ENE

Au înebunit românii, De atâta zăpăceală, Umblă despuiați la suflet, Cu nevoile pe-afară. Au înebunit românii, E mai rău ca-n Hiroșima, Ceața este tot mai deasă, Li s-a stins de tot

S-a chinuit să-i dea nevastă, S-o facă mare și s-o crească, Iar pentru el, percum se știe, O...scorpie ca să îi fie.

apus... când soarele sărută marea, la apus, în asfințit, în culori el scaldă zarea, și încântă la privit. el ușor când o atinge, valuri parcă îl mângâie, marea-n brațe pare-al

diferența face tonul, pe pământ, declarând boul, doar ca unchi, pentru ca iată, taurul poate fi tată!

de ceva ani, pe-o ramurică, într-un salcâm, s-au adunat, un turturel și-o turturică, frumos, casuța-au asezat. și an de an neobosiți, clădesc și impletesc de zor, ca doi frumoși

găina asta bat-o vina, mereu s-a zis ca-i tot mai bună, și face zama, cu pricina, mult mai gustoasă... de-i bătrână

e primavară, iarași primavară, și mie-mi vine iată a zburda, pe câmpul verde și frumos, de-afară, cu florile-nflorite, a dansa. mirosul toparașilor ma chiamă, să ies afară, înuntru-a nu mai

ca-nceput din nou sa cearnă?! e normal, doar este iarnă, fulgi pufoși si jucauși ne-ndeamnă la săniuș, iar in geam, prind iarași viată, fine, stelele de ghiată, totul este chiar

...în scurta ei călătorie, e o poveste despre viață, se naște-așa precum se știe, și spre apus ea ne învață, căci totul este trecător, și să trăim în bucurie, pană-n final, biruitor, pășind

Stihuri de primăvară Mi-e dor s-aud a mea peniță, Pictând un stih de primavară, Și am să-ncerc cu staruință, S-o pun să-mi cânte-acuma iară. A re-nceput din nou sub soare, Pe șevaletul

s-a ales praful Adame, Evei i-ai cam stat în cale, și de nu-i dai ascultare ajungi preșul de picioare.

...vai de el copilul, mic, cât un boboc, și-a creat chiar stilul, unul, numit BOC, mama-i e pierdută, nu-l mai recunoaște, cica pe redută, iar eșecu-l paște, că timonierul nu îi dă el

Pastel de iarnă E frig, e iarnă peste tot, Din cer se cern ca filiganul, Mici fulgi de nea, lovindu-mi geamul, Și i-aș pastra mereu, să pot. Cristale frumos meșterite, De un maestru

El mic și scund, și cam bo...Boc, S-a aruncat cu capu-n față, Dar nu s-a prea gândit deloc, Că se va duce, ca pe ghiață.

E toamnă, ceru-i plumburiu, Iar vântul șuieră-a pustiu, A început natura toată, Să fie încet dezbracată. E ploaie, însă de culoare, Ce se așează la picioare, Și-n loc de picături

Cu vorbe dulci, ca și de miere, Ușor îți intră pe sub piele, Și zici \"ia uite, e de treabă!\", Însă nu ști că-i plin de-otravă. O fi oare așa ușor Să fie lingușitor, Mă-ntreb, fara

Zice că-i sinceritate, Și foarte multă bucurie, De îți vorbeste crezi în toate, Doar că e cu... ipocrizie.

Tu ii oferi cu bucurie, Din suflet a ta prietenie, Și când tu crezi că e de bază, La primul colț el te... trădează.

De îl ajuți să se ridice, Când greul vieții îl apasă, Nu se ferește să-ți aplice, O lovitura drept în... față.

Te-am dorit, vis împlinit, Iată, astfel făurit, Erai dorința mea fierbinte, Acea, de a fi părinte. În zi de toamnă, sclipitoare, Cu cer senin și plin de soare, Frumos vlăstar, ai

Uite, am fost acuzat, Că mă țin doar de... pișcat, Ce sa fac?!... așa mi-e vița, Însă pișc, doar cu penița. sau... Unii, iată m-au mustrat, Cică mă țin de pișcat, Zău ca mi-e cu

Dacă nu stai mai… de-o parte, De parfum o să ai parte, Și încă unul nesperat, Ce cam pute a… kkt.

Frumoasă și mărită toamnă.... Cu rochii, în mii de culori, Ce iți dau aripi ca să zbori, Și-i îmbracată ca o doamnă, Călătorind, din nou, e toamnă. Zâmbind pe cer, soarele dulce, Culorii,