Au înebunit românii,
De atâta zăpăceală,
Umblă despuiați la suflet,
Cu nevoile pe-afară.
Au înebunit românii,
E mai rău ca-n Hiroșima,
Ceața este tot mai deasă,
Li s-a stins de tot
apus...
când soarele sărută marea,
la apus, în asfințit,
în culori el scaldă zarea,
și încântă la privit.
el ușor când o atinge,
valuri parcă îl mângâie,
marea-n brațe pare-al
de ceva ani, pe-o ramurică,
într-un salcâm, s-au adunat,
un turturel și-o turturică,
frumos, casuța-au asezat.
și an de an neobosiți,
clădesc și impletesc de zor,
ca doi frumoși
e primavară, iarași primavară,
și mie-mi vine iată a zburda,
pe câmpul verde și frumos, de-afară,
cu florile-nflorite, a dansa.
mirosul toparașilor ma chiamă,
să ies afară, înuntru-a nu mai
ca-nceput din nou sa cearnă?!
e normal, doar este iarnă,
fulgi pufoși si jucauși
ne-ndeamnă la săniuș,
iar in geam, prind iarași viată,
fine, stelele de ghiată,
totul este chiar
...în scurta ei călătorie,
e o poveste despre viață,
se naște-așa precum se știe,
și spre apus ea ne învață,
căci totul este trecător,
și să trăim în bucurie,
pană-n final, biruitor,
pășind
Stihuri de primăvară
Mi-e dor s-aud a mea peniță,
Pictând un stih de primavară,
Și am să-ncerc cu staruință,
S-o pun să-mi cânte-acuma iară.
A re-nceput din nou sub soare,
Pe șevaletul
...vai de el copilul,
mic, cât un boboc,
și-a creat chiar stilul,
unul, numit BOC,
mama-i e pierdută,
nu-l mai recunoaște,
cica pe redută,
iar eșecu-l paște,
că timonierul nu îi dă el
Pastel de iarnă
E frig, e iarnă peste tot,
Din cer se cern ca filiganul,
Mici fulgi de nea, lovindu-mi geamul,
Și i-aș pastra mereu, să pot.
Cristale frumos meșterite,
De un maestru
E toamnă, ceru-i plumburiu,
Iar vântul șuieră-a pustiu,
A început natura toată,
Să fie încet dezbracată.
E ploaie, însă de culoare,
Ce se așează la picioare,
Și-n loc de picături
Cu vorbe dulci, ca și de miere,
Ușor îți intră pe sub piele,
Și zici \"ia uite, e de treabă!\",
Însă nu ști că-i plin de-otravă.
O fi oare așa ușor
Să fie lingușitor,
Mă-ntreb, fara
Te-am dorit, vis împlinit,
Iată, astfel făurit,
Erai dorința mea fierbinte,
Acea, de a fi părinte.
În zi de toamnă, sclipitoare,
Cu cer senin și plin de soare,
Frumos vlăstar, ai
Uite, am fost acuzat,
Că mă țin doar de... pișcat,
Ce sa fac?!... așa mi-e vița,
Însă pișc, doar cu penița.
sau...
Unii, iată m-au mustrat,
Cică mă țin de pișcat,
Zău ca mi-e cu
Frumoasă și mărită toamnă....
Cu rochii, în mii de culori,
Ce iți dau aripi ca să zbori,
Și-i îmbracată ca o doamnă,
Călătorind, din nou, e toamnă.
Zâmbind pe cer, soarele dulce,
Culorii,