stropi de... soare

E toamnă, ceru-i plumburiu, Iar vântul șuieră-a pustiu, A început natura toată, Să fie încet dezbracată. E ploaie, însă de culoare, Ce se așează la picioare, Și-n loc de picături deșarte, Copacii cern, cu frunze moarte. Stau stolurile zgribulite, De frig, pe sub streșini, pitite, Și toți se roaga, cu glas tare, Pe cer s-apară mândru soare. Iar viața din nou se trezește, Pe cer, atunci când strălucește, Când stropi de raze din cer vin, Să ne mai mângaie puțin. 21 Octombrie 2009 Stefan