Poezie
Spovadă
1 min lectură·
Mediu
stau pe lama cuvântului spus la nervi
apele și munții m-au dus până la picioarele voastre
m-au trimis într-o seară enormă de somn
răul făcut de mine și de alții
zace tăiat de corzile unei viori pe care noaptea nu o înțelege
nu-ți spune nimeni nimic aici unde te-ai rupt
cu un sunet cosmic în două
unde ai lăsat și stânci și valuri
unde numai păcatele te duc la vale
unde pentru tine numai sfârșitul lumii se roagă
Doamne, îndreptarea mea a fost doar o cale bătută
cu ciocanele pe nicovală
în ea am crezut când mi-am crescut copiii
prin praful ei am târât cadavrele celor ce lăcrimau
inspirând narcoticul ei scump am făcut prăpăd prin mine
plânge, poetule, acum nu-ți mai cere nimeni nimic
locuința ta se duce la vale
un ștergar însângerat îți va păstra chipul
până la judecata finală
nu mai ai arginți nu mai poți cumpăra nici vinde
nu mai ești tu cel care deslușea semnele Cerului
ai rămas doar sunet de strună ruptă lângă drum
cruce plăpândă
033.856
0
Cu simpatie,
Ioana