Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Apocalipsa după Dăncuș (II)

1 min lectură·
Mediu
la capătul puterilor
strângând între pleoape piatra cubică a remușcărilor
-ce culoare seminală a căpătat lumea
cineva fluieră după un câine
încrezător în destin și în urmele pe care
acesta le lasă printre nopțile cu învelișul plesnit
(dacă lărgești deschizăturile poți vedea
baruri pline de fum și picioare dezgolite
poți mesteca fericit pâinea mucegăită
a durerii de cap)
ce culoare a căpătat lumea – culoarea ochiului smuls
și apoi spart de bocancii unui lung șir de soldați
dar iată, din locul acesta duhnind a trecere
de pietoni, a siluete tatuându-se pe asfalt
din locul acesta în care gesticulăm și în care
ne-am pus toată nădejdea că dincolo, pe cealaltă
stradă, ne vom putea în sfârșit suporta
se înalță culoarea lumii – culoarea unor buze
umede de femeie
044.842
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan Doru Dancus. “Apocalipsa după Dăncuș (II).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/1745247/apocalipsa-dupa-dancus-ii

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Citind și prețuind tare mult volumul Martei Petreu, \"Apocalipsa după Marta\", mi-i mai greu să \"primesc\" titluri asemenea. Și totuși, intrând prin versurile acestea, am găsit de admirat cel puțin 2 constructe poetice solide, trainice:
\"ce culoare seminală a căpătat lumea\"
\"ce culoare a căpătat lumea – culoarea ochiului smuls
și apoi spart de bocancii unui lung șir de soldați\"

Pare un pic îmblânzit finalul cu \"buzele umede de femeie\", dar se pare că din lupta thanatică, autorul alege în cele din urmă viața și erosul.
Mi-a plăcut întreg acest poem și îl las în fereastră deschisă și altor cititori.

Ela
0
@fluerasu-petreFPFluerașu Petre
Stefane, interesant acest poem. Mie personal imi place finalul, unde regasesc erotism, buzele umede care inseamna atat de mult pentru noi.

Felicitari pentru o poezie puternica, o poezie senzuala, care ii transmite cititorului emotii intense.

mi-a placut

petre
0
@ciustea-andreeaCAciustea andreea
evident acest poem trateaza despre o inhibitie de natura libidica si dupa cateva indicii putem presupune,folosind cu delicatete cateva eufemisme,ca este vorba despre faza orala a materializarii acestei energii.
e conturata o atmosfera onirica,propice defularilor:noptile au tocmai \"invelisul plesnit\";noaptea instictele mizantropice,astmatice(\"locul acesta duhnind a trecere de pietoni\"),prind contur;acestea sunt potentate cu cat mai mult timp sunt refulate;constient de presiunea psihica a inhibitiilor (\"strangand intre pleoape piatra cubica a remuscarilor\")eul liric innoata in proiectii de natura libidica,cu speranta obtinerii satisfactiei mult ravnite in cadrul propice al noptii(\"increzator in destin si in urmele pe care/acesta le lasa printre noptile cu invelisul plesnit\");pe parcursul desfasurarii poemei,eul liric indica si locul celebrarii instinctului:\"baruri pline de fum si picioare dezgolite\",pe scurt mesajul ad literam ,de suprafata, pare a fi acesta:daca ar avea curajul sa infrunte prejudecatile ,ar cauta sursa izbavirii chinului libidic,tocmai in aceste locuri sanctionate social;eul liric stie ca \"dincolo pe cealalta strada ,ne vom putea in sfarsit suporta\",stie ca in locurile sanctionate de ipocrizia societatii se poate respira aerul libertatii plenare;al treilea vers(\"-ce culoare seminala a capatat lumea\") e corelat in mod subtil cu ultimele doua(\"se inalta culoarea lumii,culoarea unor buze/umede de femeie\"),sugerand tipul de materializare (orala) a necesitatii libidice.
in fine poema transmite subliminar mesajul emanciparii individului de sub tutela presanta,\"piatra cubica\" a inhibitiilor,in vederea dobandirii deplinei libertati:fata de sine si fata de societate. problematica:in mod individual eul se regaseste pe sine depasit ca importanta de valorile superficiale,(in sensul neveritabile,adica originate in constiinta Libera a individului) ale masei sociale din care arbitrar face parte;
acestea se impun ca instante coercitive,dar influenta lor asupra psihicului individual e de loc superficiala:are drept consecinte izolarea mizantropica de grup, bine ilustrata in penultimele versuri;unitatea masei nu trebuie sustinuta pe seama gatuirii perpetue a libertatii individuale fata de sine si fata de exterior,ci prin asimilarea corecta a conceptului de diversitate si adaptabilitate la acesta a dublei intensiuni a libertatii.
0
pt. C. Andreea
Esti psiholog? Psihiatru? Introspectia asta ma pune pe ganduri.
Dancus
0