Suntem abandonați

Suntem, cu toții, niște trăpași incurabili, prevăzuți să ascultăm și să înțelegem niște oportuniști despre credem că sunt conducătorii noștri. Și nu! Nu e adevărat! Această Europă unită pe care domnii la costum și cravată o construiesc nu este decât soluția cazului de forță majoră, încercarea de-a face un fel de pace între țările care se urăsc de moarte. Estul a invadat Vestul prosper și l-a infectat, țiganii stau ciorchine pe economiile bieților contribuabili vestici, Moldova de peste Prut a devenit „republică”, Iugoslavia s-a făcut țăndări. Bătrâna Europă și-a adunat moțăielnicii politici într-o ultimă și terifiantă experiență - Europa federală. O Europă care nu va mai permite trupelor americane să înnece în sânge conflictele balcanice, una care, ni se spune, va fi capabilă să-și rezolve singură problemele. Spaima că România ar putea fi digerată de acest organism ciudat a agitat și agită încă presupusa apartenență la moneda unică. N-avem ce face, trebuie să lucrăm cu euro – dar „republica” de peste Prut a rămas tot acolo, polițiile statelor europene în aceeași vânătoare de țigani s-au cantonat, fabricile Vestului aceleași falimente traversează, sclavia cetățeanului de rând e aceeași veșnică plată a texelor. Nimic nu se schimbă în noul context. Doar că, de data asta, nu mai vin „americanii”. Oamenii politici europeni nu-i mai vor. „Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”, spune o vorba din batrâni românești. Suntem martorii unui superlativ adevăr – asistăm neputincioși la spargerea bibeloului numit Comunitatea Europeană, experimentul a dat greș, americanii au lovit dur – au creat „criza”, și-au pus colegii politici la colț pe coji de nucă. Europa „unită”, ca idee, a sucombat în noroaiele marilor inginerii financiare cărora curvoii de la Casa Albă le dau valențe de zâmbete mieroase: „te ucid cu zâmbetul pe buze” - replică dintr-un film cu CIA și FBI. Nu prea au, mai marii noștri, răspuns – suntem părăsiți acum, în clipa asta în care citiți aceste rânduri. Presa – „câinele de pază al democrației” - cum spunea C.T. Popescu, a fost ucisă, tarabele sunt pline de reviste cu țâțe și cur, a fost cumpărată de indivizi ce nu vor vor ajunge niciodată în pușcărie căci și Justiția e a lor. Totul le aparține, inclusiv noi, robii ce plătim impozit pe venit la finanțe. Ne-au lăsat de izbeliște, oameni buni, nu mai au soluții, nu mai au buget, vin în mașini de lux și promit aceleași veșnice promisiuni, suntem pe cont propriu. Scapă cine poate, cum spunea cineva. Numai un miracol ne poate salva și acela este Sfârșitul Lumii.