Poezie
emoție în haine albe
sunt un înapoiat convins
1 min lectură·
Mediu
îmi întinde sângele drum lung
cu degetele dese
uitate de unghii
suflate în carne de 14 karate
fac mătănii de cretă pe asfalt
dau cu zarul și sar o venă
albul este culoarea predominantă
se închid greu ușile în ochii mei
pe sub zăvor îmi uit numele
se răsucește de două ori spre pleoapa dreaptă
când cea stângă bate de dimineață
e semn că draga-dragul
se spală pe ochi
și totuși unde e viața
am căutat sub preșu din fața ușii
unde se varsă soneria
și în lift am căutat
pe după butonul unde se află casa mea
mă aruncă tata în sus pentru ultima oară
și mîinile lui se prelungeau
și chipul lui se termina
dar nici acolo nu era viața
ca o ciudățenie
când eram tânăr de cîte ori vroiam să îmi botez
iubita lorelay
mă lovea un autobuz simfonic
dacă aveam o iubită cu numele lorelay
mă transformam într-un copil care râde pur
în fața sânului cu lapte
023738
0
ET